vineri, 5 decembrie 2008

DAN PAUL UNGUREANU pe simezele AXA ART in IULIUS MALL 10.12 2008-10.01 2009











Ne place să credem că timpul ne-a schimbat, că ne-am maturizat, că am depăşit problemele vieţii mature, dar dacă privim cu sinceritate în interiorul nostru observăm că, copilul care am fost este încă acolo....
Cu sensibilitatea cromatică a unui “ ludic mic “ Dan Paul Ungureanu vrea să descopere si să menţină în viaţă acel copil din noi, redând în fiecare lucrare a sa pe cei ce-i animează viaţa, amintindu-ne totodată de expresia marelui Brîncuşi “Murim atunci , când moare copilul din noi ”...

Ludmila Cojocaru

luni, 10 noiembrie 2008

BELA TAR / PICTURA /10.11-10.12 2008









Masterand al Facultatii de arte plastice din Timisoara,restaurator prin vocatie,preocupat de compozitie dar mai ales de tehnicile picturii,Bela Tar propune o suita de lucrari marcate de simboluri si insemne arhaice,recuperate.Evident pictura nu il multumeste deplin de aceea recurge la tehnici mixte specifice altor discipline, conexe,utilizand rasini,grunduri si materiale compozite revendicandu-se astfel si dintr-o zona a artei monumentale.
Pretiozitati cromatice alterneaza cu zgarieturi si zone devastate de culoare,epurate,creand astfel o dinamica controlata a suprafetei tabloului.

CB



Locatia: Axa Art, Str. Lucian Blaga, Nr. 8



Perioada: 10 noiembrie-10 decembrie 2008
Parteneri media: 24 FUN , Radio Timisoara,Radio 21,Xpune.

duminică, 12 octombrie 2008

STEFANIA BECHEANU pe simezele AXA ART 10.10-10.11 2008



Axa Art are deosebita placere de a va invita sa vizitati expozitia de pictura
a artistei
STEFANIA BECHEANU

Se incearca problematizarea unei realitati,pe o baza solida,fertila,cea a regasirii unei lectii de pictura in lucrarile Stefaniei Becheanu.
Pictura ei se poate desprinde de simbolul concret material si devine stare sufleteasca.
Am cunoscut problemele tinerei artiste care reprezinta un fragment dintr-o cercetare care ne trimite dincolo de cele vazute,in zona contemplatiei.
Cred ca in acest sens lucrarile ei de pictura deschid noi orizonturi in miscarea artistica timisoreana.

Conf.univ ,Dr. Dacian Andoni

Locatia: AXA ART , Str. Lucian Blaga nr 8 Timisoara

Expozitia va fi deschisa pana in data de 10 noiembrie 2008 orarul de functionare fiind de luni pana vineri intre orele 9-19.
Parteneri media: 24 FUN , RADIO TIMISOARA,RADIO 21
Sponsori: PRINT PRESS si Dl PETRE GHERMAN

Va asteptam cu drag !

PAUL CHIS pe simezele AXA ART in IULIUS MALL -INFOGRAFIE 10.10-10.11 2008


Dragi iubitori ai artei,
Axa Art are deosebita placere de a va invita la vernisajul expozitiei de infografie al artistului
PAUL CHIS

Locatia: IULIUS Mall, Str. Demetriade nr.1, pe simezele Axa Art.

PAUL CHIS - ARTISTUL ÎN ACTUALITATE


Societatea moderna,ca si toate societatile anterioare isi exercita influenta si asupra orientarii artei, modeland gandirea artistului si conceptia lui despre lume. Artistii nu pot ramane straini de epoca lor, ci participa la spiritul, la preocuparile ei; ii adopta structurile mentale. În mod inevitabil, o reflecta în tot ceea ce le angajeaza convingerile si felul de a fi, deci în primul rand în operele lor.
Socotit mult timp în viata culturala si artistica drept unul dintre copiii teribili ai urbei, Paul Chis ne propune acum o noua expozitie, care dovedeste contrariul : intrarea artistului în alta varsta, la antipodul vechilor apostazii impotriva unor închisori plastice.
N-avem la îndemana masuratoare pentru distanta parcursa de Paul Chis de la intaia sa expozitie de pictura, cand i-am prevazut un "viitor luminos în arta", pana la vernisajul de azi. Cert este faptul că Paul s-a integrat in societatea moderna pe care o "povesteste" atunci cand lucreaza. Povesteste miscarea, viteza, zgomotul, contraste mari, socuri, indoieli, asimetrie, echilibru instabil, lipsa de timp, agitatie, îndrazneala, duritate, cautari.
Arta lui Paul Chis nu tasneste spontan dintr-o "necesitate launtrica". El porneşte, de obicei, de la un motiv exterior, de la un efect de atmosfera - de pilda; dar, dupa ce este investita cu întreaga lui sensibilitate, ea da impresia unei opere cu totul non-figurative. O arta pornind de la analiza naturii si nu de la exprimarea necesitatii interioare.
În realitate, în infografiile lui Chis, aceasta imagistica care se ridica din zonele obscure ale unui univers sufletesc bantuit de nelinisti, din acele zone în care senzatiile sunt exprimate de forme nedeterminate si de culori imprecise, dezvaluie o mare desperare. E desperarea unui spirit nemultumit de existenta obiectiva concreta a formelor reale care-l inconjoara.
Daca ar trebui sa-i dau un titlu generic actualei expozitii a lui Paul Chis as intitula-o "Disparitia si reaparitia imaginii".
Interesanta epoca! De puternica expansiune, ca a unei explozii.


8.10.2008 Emil Grama
Timisoara

miercuri, 18 iunie 2008

duminică, 15 iunie 2008

CARMEN ACSINTE / REVISTE,ZAHAR,OCHELARI / 16 iunie -4 iulie pe simezele AXA ART,Str. Lucian Blaga 8




Revistele sînt bune, ochelarii utili, iar zahărul cît se poate de dăunător pentru sănătate. Uneori însă revistele sînt cît se poate de proaste, cu poze multe şi articole puţine dar descurajante pentru condiţia umană, ochelarii sînt dintre aceia care răstălmăcesc cu totul dimensiunile şi culorile pe care bietul ochi, singur, le-ar vedea pe cît de simplu pe atît de sărac, iar zahărul, cînd i se adaugă cine ştie ce inimaginabile esenţe, cîtă fericire poate aduce papilelor gustative, în ciuda avertizărilor ameninţătoare ale doctorilor ori autorilor de articole din revistele amintite mai sus. Se mai poate însă ca revistele să nu existe decît ca re-vederi, aşa cum vesel le-ar sugera-o etimologia, ochelarii să fie doar din sticlă curată, fără pic de dioptrie, iar zahărul redus la o granulaţie alb-translucidă şi folosit ca simplu ornament pe un pavaj sau într-o vază meşteşugită. Cîte alte posibilităţi n-ar mai fi de decriptat în reviste, ochelari şi zahăr, reunite poate aici doar din raţiuni de plăcută eufonie. Expoziţia artistei bucureştene Carmen Acsinte, deschisă la Galeria Axa Art din Timişoara, pe data de 16 iunie, se intitulează doar în chip ironic „Reviste, zahăr, ochelari”, pentru că de fapt mixează grafic pardoseli bicolore, capete, animale şi flori, creiere, schelete şi inimi cu toate conotaţiile din cuvintele alese aleatoriu din noianul de necunoscute pe care le deşteaptă la urma urmei orice cuvînt, ce să mai vorbim de enumeraţii. În centru se găseşte însă un om întins pe sofa, nu se ştie dacă e cea a psihanalistului ori a simplei visări, în orice caz e o sofa a asociaţiei libere, a simbolurilor care nu pot fi pînă la urmă enumerate cu ajutorul limbajului de zi cu zi, ci doar extrase cu grijă, strat după strat, păpuşă rusească din păpuşă rusească, cutie chinezească din cutie chinezească, cerc al apei desprins dintr-un alt cerc al apei, iar omul care le contemplă nu poate fi mai mulţumit decît este, fiindcă găseşte în ele umor, angoasă, simetrie, obsesie, baroc, infantilism, sfîşiere, înţelepciune, ca să ne limităm numai la aceste noţiuni. Iar cine le citeşte mai îndeaproape va putea observa că formează perechi contradictorii, dispuse însă pe hîrtia impregnată de acril şi cerneală în aşa fel încît contradicţia dispare, enumeraţia îşi pierde coerenţa denotativă, iar omul nu mai revine cu picioarele pe pămînt, ci se statorniceşte, ce bine, în vis. Un vis traversat de animale din copilărie, de umbre chinezeşti, de dale în şah cum numai în Twin Picks, de paravane japoneze, făpturi neliniştitoare parcă din desene-animate cîtuşi de puţin feerice, de bărbaţi pe jumătate îmbrăcaţi şi de femei pe jumătate deghizate în ceea ce nu sînt, de mîini gînditoare şi de flori colorate izbucnind dintr-un creier alb-negru. Nimic edulcorat în această expoziţie (no sugar), ce trebuie văzută purtînd ochelari ai creierului din vis (glasses no glass) pentru a reuşi să găsim adevăratele elemente, ale noastre, ale artistei, demne de trecut în revistă (review).


Ilinca Ilian

joi, 29 mai 2008

MARIUS LEONTE iunie 2008 in IULIUS MALL /peretele de apa/ demisol



“Instinctiva sa consimtire la un “antropomorfism subliminal”este cea care a dezvoltat seria semnata Leonte.Cadentata in doua registre diferite ca dimensiuni si maniera de tratare a metalului,in interiorul acestei familii lucrarile sunt inca atat de autonome incat lectura lor individuala le si insingureaza aproape. Si atunci,desi nu se aluneca in descriptiv,prin misterul formei se si nareaza.Iar povestea se dilata mai mult atunci cand suprafata este instabila :seduse de rugina,fiintele lui Leonte poarta cu ele amprenta timpului.

Oana Tanase, critic de arta

marți, 27 mai 2008

GEORGIANA COZMA pe simezele AXA ART in IULIUS MALL 4.06-4.07 2008



Expoziţia-călătorie a Georgianei Cozma este un bogat festin sufletesc, care trezeşte curiozitatea şi aprecierea oricărui colecţionar de universuri interioare.
Mărturia artistei ia forma unor lucrări obiect, cutii lucrate pe exterior, în care Georgiana alege să se expună, să ne permită accesul cu voie, prin semne şi simboluri grafice, în propriul ei univers .
Georgiana ne spune unde trebuie să ne oprim pentru contemplare, în ce parte trebuie să o apucăm, unde se destramă realitatea, unde acesta se taie cu o foarfecă mecanică şi unde colează cu o altă realitate.
Amprentele, amintiri ale cuielor durerii sunt rezultatul unei acţiuni mecanice, automatice realizate cu cleştele şi patentul, obiecte rigide de uz cotidian.
Jocul transparenţelor, al suprapunerilor cât şi al volumelor ne sugerează subtil că nu totul se rezumă la aparenţă şi că sufletul nostru, cu multele sale straturi, chiar şi ascuns de realitatea peliculei de lac cu aspect de artificialitate, reuşeşte să îşi facă simţită prezenţa.
Titlul sub care ni se prezintă acest eveniment, ICS-JURNAL, ales nu întamplător, ne aminteşte că mărturisirea poate să aparţină fiecăruia dintre noi, ne implică direct, ne responsabilizează şi ne oferă temă de meditaţie introspectivă.





Ioana Gruiţă-Savu
Istoric de Arta Cluj

luni, 5 mai 2008

NORA BLAJ "HEMOGRAFIE" pe simezele AXA ART in IULIUS MALL



Stimaţi pasageri, noi considerăm că în spatele decorativismului evident şi al impactului vizual de bun augur care se produce, compoziţiile Norei au o substanţă interioară plină de vitalitate. Au inimă. Că toate aceste pânze sunt, în fond, răspunsurile unor interogaţii profund umane, şi că ne plac întrucât recunoaştem o bună parte dintre aceste răspunsuri ca fiind ale noastre. E aici, la dispoziţia dumneavoastră, un jurnal care, la o privire grăbită pare impersonal (aşa cum, de cele mai multe ori, este arta abstractă). Devenind atenţi, descoperim iţele unei poveşti scrise la persoana întâi, o poveste despre sine. Despre plonjonul în întunericul şi în lumina unei vieţi. Nora aduce la suprafaţă lumina, fie ea roşie, galbenă, portocalie, funcţie de ora la care se află soarele ei personal: la răsărit, la amurg ori în miezul zilei.

Robert Serban

miercuri, 26 martie 2008

ADRIAN SAMSON si palimpsestele memoriei pe simezele AXA ART in Iulius Mall




“Pictura lui Adrian Samson porneste de la doua elemente esentiale ale stravechii civilizatii romanesti:lemnul si piatra.El le pune in lumina valoarea simbolica,intelesurile launtrice pe care,de atatea secole de cand se vorbeste limba romaneasca in acest spatiu de cultura europeana,poezia si cantecul le-au cuprins intotdeauna.
In imaginile sale,piatra e mai ales zidire,e marturie sacra a istoriei de demult a oamenilor din aceste locuri.In fata picturilor lui Adrian Samson incerci acelasi sentiment pe care ti-l comunica vestigiile din muntii Orastiei:ele nu-ti dau niciodata senzatia de ruina,de amintire coplesita de timp.Ci sunt vii,contin semnificatiile existentei umane,sunt natura transformata in istorie.Iar lemnul e insasi cresterea barbateasca,aspra,puternica.E copacul batran si noduros din padure,trunchiul din care tasnesc crengile si mugurii ce-i aduc necontenit viata batranului veghind peste timp.In felul acesta pictura lui respinge programatic orice calofilie estetizanta si isi supune simtul rafinamentului cromatic,al echilibrului compozitional unei idei directoare care e aceea a afirmarii unor adevaruri fundamentale ale existentei noastre.”

Academician,prof. Dan Grigorescu

sâmbătă, 22 martie 2008

EL BUS pe simezele AXA ART in Iulius Mall





Tineretea mea a fost incarcata cu jocuri si aventuri. Nu aveam nevoie de prieteni imaginari. Azi eram Winetou sau Old Shuterhand, maine eram Capitanul Nemo sau Rahan. Sub nucul din curte, crescut nesimtit de mare, trageam la sorti cu prietenii mei eroul pe care sa-l imitam, folosindu-ne toata imaginatia si recuzita construita de tatal meu , care ar fi avut mari sanse sa devina un scenograf de success.
Totul era perfect… dar cu timpul am crescut, prietenii si-au vazut de drumul lor, tehnologia a avansat iar telefonul fara fir (devenit intre timp real), ne-a distantat foarte mult.Asa a inceput povestea prietenilor pictati imaginar, sau imaginari pictati. Flori, ciuperci, stelute, fluturi, omuleti razatori, ingeri suparati sau conectati la internet, biciclisti cubanezi traversand oceane de rom cu trabucul dupa ureche, inventeaza jocuri pe panza, fara sa am nici un control asupra lor,(metaforic vorbind), si asta e bine. As putea sa va plictisesc mult pe tema asta, dar noroc cu prietenii mei imaginari, care sunt fascinant de plictisiti, fara nicio problema. DACA COMENTEAZA CEVA, IMI IMAGINEZ ALTII!!!. Aceste lucrari pictate in ultimii 12 ani sunt pentru prietenii mei reali, pe care daca am noroc, ar putea depasi numarul degetelor de la o mana si pentru noii prieteni pe care as putea sa-i am dupa deschiderea expozitiei.

el bus

miercuri, 19 martie 2008

"VIZIBILITATI"- Lorena Garoiu







Expoziţia Lorenei Garoiu, intitulata "Vizibilităţi", pune in lumina o artista tînară animata de un proiect de creaţie extrem de coerent, a cărui valoare, printre altele, consta in luciditatea cu care abordează lecţia maeştrilor pe urmele cărora si-a propus sa păşească. Inspirata de Egon Schiele si Gustav Klimt, Lorena Garoiu realizează o serie de portrete puternice, ale unor figuri ce se bucura de o anume vizibilitate in spaţiul cultural din vestul tarii. Admiraţia si prietenia care o leagă de personajele sale nu o lasă totuşi sa cada in capcana facila a portretului oficial. Dimpotrivă, mai mult decît împietrirea figurii in posturile mediatizabile, ceea ce reuşeşte sa surprindă Lorena Garoiu in portretele sale abia schiţate, aproape de eboşă, este un aer anume al acestor persoane, un aer pe care cu mare probabilitate nici cei portretizaţi nu si-l cunosc si pe care doar cu ajutorul privirii rafinate si pătrunzătoare a artistei ajung sa si-l conştientizeze. Ca si la expoziţiile anterioare, lucrările expuse la galeria Axa Art in perioada 15-23 martie de Lorena Garoiu sînt lucrări ce încearcă sa fixeze atmosferele fără sa le solidifice, sa le îngreuneze sau sa le diminueze transparenta. Portretele sale sînt făurite sub zodia aerului si restituie cu o maxima acurateţe jocurile schimbătoare ale luminii pe chipurile modelelor sale. Iată de ce, in ciuda tehnicii expresioniste, poetica sa comunica subteran cu impresionismul, iar rezultatul este o expoziţie de o forţă remarcabila.
Ilinca Ilian



Cuvant de deschidere sustinut de Robert Serban.
Recital Oud sustinut de Prof. Kolivasilis Spyros.

Locatia: Axa Art, Str. Lucian Blaga, Nr. 8 Perioada: 15 martie – 23 martie 2007
Vernisaj : 15 martie ora 17
Parteneri Media: 24 Fun si Radio Timisoara

miercuri, 27 februarie 2008

"AXE" MUZEUL DE ARTA ARAD 29.02-29.03 2008




axa art S.R.L.
Str. Lucian Blaga Nr. 8
300002 Timisoara
tel/fax: 0356 43 57 34
e-mail: axa.art@gmail.com

Stimate Doamne,
Stimati Domni,

Axa Art Gallery are deosebita placere de a va invita la vernisajul expozitiei

“AXE”


Expozitia va fi gazduita de MUZEUL DE ARTA din Arad si reuneste un numar de treizeci de artisti invitati ai galeriei.
In deschidere vor lua cuvantul ILINCA ILIAN si ROBERT SERBAN.
Minirecital de flaut sustinut de ANA MANOLE.


Vernisajul va avea loc vineri,29 februarie,ora 17,la sediul
MUZEULUI DE ARTA Arad,Str. Gheorghe Popa nr.2-4,etaj 2,
(sala OVIDIU MAITEC)


After party:Club KF Arad.

Va asteptam cu drag!

marți, 19 februarie 2008

Dana Mercea-Miclaus pe simezele AXA ART in Iulius Mall (16 februarie-16 martie 2008)



„Pentru Dana Mercea – Miclaus munca artistica si bucuria lucrului in ateliere este mai mult decat o vocatie, este o implicatie existentiala. Acest lucruasigura cu certitudine o permanenta evolutie profesionala, o neantreruptacalificare si nevoia de contact cu lumea artei in spatiul scolii si albreslei. Calitatile sale de om implicat, serios si tenace, servesc unui talentautentic care incepe sa se imprime in peisajul artei contemporane prindeschiderea evidenta pentru informatie si afirmarea spiritului generatiei dincare face parte.”



Ion Salisteanu, 1997

joi, 14 februarie 2008

"Intre cer si pamant" Expo Elena Petraniciu



Această lume în care căutăm însetaţi scopul şi frumuseţea vieţii este o lume mută, închisă calităţilor şi destinului nostru de fiinţe superioare. Trăim o formă de viaţă prinsă în legile dominante ale lumii fizice, adică superficială, atomistă şi necesară.
„Între cer şi pământ” este o pendulare intre concret şi imaginar, între stabilitatea materiei din care ne modelăm, evoluăm, în care ne întoarcem, şi inefabilul unei lumi imaginare, dar posibile. Cerul nu ne aparţine, este o căutare, o viziune a spaţiului în care doar sufletele pot ajunge. Păsările sunt o punte, un mesager fragil către nemărginire. Singurele limite sunt cele impuse de noi; este o aproximare a realităţii prin intuirea irealului, misterului, posibilului, ascuns în spatele său ; durabilul, materialul, revalorificat spiritual, o intensificare a legăturilor cu transcendenţa.


Elena Petraniciu





sâmbătă, 9 februarie 2008

Vernisaj AXE-Galeria"FORMA"30 ianuarie 2008

Vernisajul, doamnelor şi domnilor, este ceremonia de deschidere a unei expoziţii şi, istoric, se referă la acel preview iniţiat de Academia Regală din Londra (1768) care aduna societatea mondenă engleză cu o zi înaintea deschiderii oficiale: înalta societate avea atunci ocazia să bea şampanie şi să se retragă pe canapele alături de artişti, critici de artă şi mai cu seamă alături de semenii lor. Asistau pe atunci la veritabilul vernisaj, vernisul aplicat pe pînză şi puteau să îi vadă pe artişti la lucru. Cel mai cunoscut este Turner care în ultimele ore îşi modifica drastic lucrările.
Actualmente, cu toţii ştim, este în principal o întrunire de persoane care se adună cu ocazia deschiderii unei expoziţii şi ascultă în mod mai mult sau mai puţin respectuos cîteva cuvinte rostite de cineva capabil să lege nişte vorbe despre tablourile expuse pe simeze. Din acest punct de vedere, vernisajele se înrudesc cu conferinţele, premierele de teatru, lansările de carte, inaugurările de sedii diverse etc. Personal, cel mai mult mă atrag conferinţele, dar prefer vernisajele pentru extrem de frecventa lor doză de umor involuntar: vernisajul e o întrunire mondenă sau consum de cultură, se întreba cineva nu mai ştiu pe la ce lansare, inaugurare sau vernisaj? Întrebarea e tendenţioasă şi ţine de o viziune ascetică asupra artei: arta ca formă de comunicarea cu divinitatea, arta ca tăcere plină de reculegere. E adevărat, arta plastică mizează tocmai pe tăcere şi în faţa unui tablou, dacă într-adevăr el mişcă ceva în mecanismul psihic, omului îi vine cel mai uşor să tacă. Să nu-şi mai obosească aparatul fonator ba chiar să-şi odihnească neîncetatul, vanul şi chinuitorul monolog interior.
Cu toate acestea, artiştii plastici doresc mereu să aibă de partea lor cîţiva profesionişti ai cuvintelor, ba chiar le sînt şi recunoscători că vorbesc la deschiderea unei expoziţii: de fapt, trebuie să le spun, mult mai mult au de ce să le mulţumească oamenii care se ocupă cu cuvintele că au, în sfîrşit, ocazia, în faţa unui tablou, să mai tacă şi eu din gură.
Ce se poate spune la un vernisaj? Dacă artistul e consacrat, dacă are o operă importantă în spate, cum e cazul de faţă în privinţa cîtorva dintre artiştii reprezentaţi astăzi pe simezele Formei, în general e mai uşor de comentat, pentru că poate fi făcută referinţa la etapele creaţiei, la lucrări importante, la poetică şi realizări artistice. Dacă artistul e tînăr şi se află în căutarea drumului propriu, cum iarăşi e cazul de faţă în privinţa unor artişti mai tineri ale căror lucrări sînt expuse astăzi la Forma, cuvîntarea de vernisare e ceva mai dificilă. Dar nu imposibilă, oricum.
Altcineva, anume Andrei Pleşu într-o conferinţă, afirma cu îndreptăţire că orice comentariu despre artă – şi el se referea la discursul public, conversaţional, spontan, iar nu la cel recules, tăcut, concentrat care nu poate decît să fie scris – orice discurs de vernisaj deci, dacă nu se limitează la o descriere tehnică foarte minuţioasă (lucrări de dimensiunile 25 pe 27, tehnică acrilică sau acuarelă, tonuri de gri etc.) nu poate face altceva decît să se lanseze într-o lungă peltea de metafore Ba chiar – l-aş completa– se mai pot adăuga, şi încă foarte bine, şi niscaiva referinţe la istoria artei, la mari nume: în general sînt preferaţi, dintre pictori, Klee şi Bacon, iar dintre esteticieni, cel mai demn de pronunţat e numele lui Heidegger. Asemenea discursuri de vernisaje, înţesate de expresii gen „armonii cromatice”, „havuzuri de lumină”, „oaze de pace”, „metafizica reîntronată”, „mistica lui Ganz Andere” sînt nesatisfăcătoare pentru că nu au nimic de-a face cu valoarea reală a discursului plastic, ci ţin cel mai mult de talentul literar al respectivului vorbitor: se pot aplica oricui, pentru că de fapt nu spun absolut nimic despre lucrările ca atare: e vorbărie pură, moment gol care nu face altceva decît să dea un gust şi mai dulce şampaniei băute ulterior.
Vreau cu orice chip să evit aşa ceva şi doar vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că ne aflăm într-un moment de graţie în care îşi dau întîlnire cel puţin două lucruri admirabile: pe de o parte, tinereţea şi entuziasmul – altfel spus noutatea şi credinţa – şi pe de altă parte experienţa, ştiinţa, buna-cuviinţă şi savoir-faire-ul – altfel spus eternul şi consacratul. Nu mă refer doar la faptul că avem expuse doar lucrări care aparţin unor artişti din generaţii diferite, cu poetici şi tehnici diferite, nu mă refer doar la faptul că Galeria Axa Art, o galerie de mici dimensiuni şi foarte friendly din Timişoara, nu a împlinit decît doi ani şi că, iată, a reuşit să facă deja o retrospectivă a realizărilor sale. Mă refer la altceva: la faptul că această retrospectivă s-a realizat nu altundeva decît la Deva, unde, doamnelor şi domnilor, sînt sigură că pînă şi pietrele de pe caldarîm (ca să nu mai vorbim de cele din cetate) intonează culori, pînă şi apa de la robinet şopoteşte ode, pînă şi norii de pe cer transmit mesaje, şi că toate aceste şoapte fac legătura cu o axă a lumii. Undeva. Urdeva[1]. Deva e un nume predestinat: deva se numesc nişte făpturi zeieşti în tradiţia hindusă, deva e numele – în tradiţia ezoterismului – unor entităţi care locuiesc, mai paşnic sau mai agresiv, lucrurile neînsufleţite, Deva e numele zeiţei pămîntului în tradiţia celtică. Deva se numesc rîuri (în Aragon, în Ţara Bascilor, în Mesopotamia), sînt oraşe Deva în Guipuzcoa, în Pontevedra, Orense şi Transilvania, este o insulă Deva în marea Cantrabriei. Că numele cetăţii dumneavoastră vine de la romani, de la slavi, de la daci, de la celţi sau de la babilonieni, asta o stabilesc istoricii sau lingviştii: în ce mă priveşte, eu mă las dusă de numele frumoasei cetăţi şi încerc să o pun în legătură cu Axa, alt nume frumos, altă sonoritate cotropitoare. Devata sînt acele fiinţe care locuiesc lucrurile, care se află în ceruri succesive în funcţie de gradul lor, mai înalt sau mai josnic, de spiritualitate, oamenii cu darul clarviziunii pot să le audă şi să le vadă. Deva provine din protoindoeuropeanul deious – ceresc, străfulgerător –, legat la rîndul lui de rădăcina diu, care înseamnă „a străluci”: de aici vine deus, de aici vine zeu.
Iar Axa, axa! Pe vremuri, cînd tradiţia era încă puternică şi oamenii încă puri, nimic nu se făcea dacă nu avea cît de cît legătură cu axis mundi – osia lumii –, pentru că se ştia că tot ce e ţine doar de pămîntescul vremelnic nu poate să se clădească decît în gol. În funcţie de axă se întocmeşte lumea, axa e cea care dă greutate oricărui fapt.
Axa se sărbătoreşte la Deva sau Deva se sărbătoreşte în Axa?
Sîntem într-o ţară mică, abia o fărîmă din mare Europă, la rîndul ei o fărîmă din marile continente, sîntem o fărîmă din marea istorie – abia o fărîmă din marele ciclu al universurilor. Dar cum nimic nu-i întîmplător, aici nu îşi dau întîlnire numai generaţiile, nu îşi dau întîlnire doar spaţiile – micul Banat, mica Transilvanie –: aici se întîlnesc spiritele, reprezentate atît de bine prin culori şi sonorităţi, cel mai puţin prin cuvinte. Şi cu toate acestea, iată că sonoritatea cuvintelor – Deva, Axa; Axa, Deva – ne-a legat şi de data aceasta: culorile au fost pretextul, adică axa; sonorităţile au fost declanşatorul trezirii – Deva, Devata, Axa, Axis –, iar cuvintele au devenit de acum inutile. Fie să ne bucurăm în tăcere în faţa fiecărui tablou, în faţa fiecărei imagini: în oraşul Deva din Transilvania se vor mai succeda expoziţii, galeria Axa Art din Timişoara îşi va desfăşura în continuare elanul, fiindcă doi ani nu înseamnă mult şi mai e loc de încă şi mai multe simeze, dar important că acum sîntem aici, la Deva, cu Axa, iar acest moment fie să rămînă înscris în amintirile acelor făpturi ce locuiesc lucrurile neînsufleţite – numitele Devata – şi să aibă legătură, măcar cît de cît, cu axa lumii.
Şi e doar o singură dovadă că aceste două miracole se pot realiza: tăcerea. Tăcerea în faţa tablourilor, odihna aparatului fonator, contemplaţia admirativă, bucuria ce nu mai are nevoie de nici un cuvînt. De nici un vernisaj. Cuvinte-cuvinte, în ordine alfabetică: Attila Bajko, Maria Balea, Nora Blaj, Emeşe Bodoni, Horia Bojin, Oana Bolog-Bleich, Georg Brandner, Costin Brăteanu, Dorul Brăteanu, Cristian (El Bus) Buzneanu, Livia Coloji, Teodora Czentye, Cristina Daju, Vasile Dancu, Lorena Garoiu, Otilia Gruneanţu-Scriuba, Dorothea Hîrjoi, Cristian Ienciu, Dana Mercea Miclăuş, Ioan Mercea, Sorin Nicodim, Ioan Liviu Orleţchi, Elena Petraniciu, Andrei Rosetti, Adrian Sandu, Sorin Scurtulescu, Alina Ondine Slimovschi, Saşa-Liviu Stoianovici, Nada Stojici, Claudiu Toma, Dan Toma, Ada Zilahi.
Simple nume, simple cuvinte. Dar în spatele acestor nume, în spatele acestor cuvinte, sonorităţi. În spatele acestor sonorităţi, devata – entităţi spirituale care locuiesc lucrurile. Sau, în limbaj occidental, mult mai simplu, pre numele lor, tăceri. Tăceri pe care vi le doresc cît mai aproape de axial (Axa Art), cît mai aproape de zeiesc (Deva). Artiştii care expun astăzi, prin intermediul galeriei Axa, la Deva, pot să vă mijlocească aceste tăceri: să dea zeii să fie fructuoase.
Iar despre structura şi natura acestor tăceri, fie vorbeşte domnul Nicodim, fie vorbeşte oareşce deva trezit special pentru asta, fie nu mai vorbeşte nimeni. Eu, promit, mă pregătesc acum doar pentru tăcere, fiindcă un vernisaj, cred, este bun doar pentru a ne pregăti pentru a tăcea în faţa unor opere plastice. Fiecare cu tăcerea sa. Şi vă rog să mă iertaţi dacă deja am vorbit prea mult.

Ilinca Ilian




[1] Ur (germ.) – de la începutul începuturilor; axial.

miercuri, 23 ianuarie 2008

AXE-Galeria "FORMA"-(Deva)31.01-13.02



Galeria mica rastoarna carul cu plasticieni – acesta ar putea fi unul dintre sloganurile galeriei Axa Art din Timisoara. Cu un coerent si cadentat program cultural, Axa Art a gazduit pe simezele sale, de-a lungul timpului, peste 30 de artisti, de la vedetele Vestului Romaniei, pana la tineri care isi cauta propriul stil, propriul drum, propria identitate. Fiecare in parte sau – cum e in cazul acestei expozitii de la Deva –insumati, acesti plasticieni constituie axele unui instantaneu din anul 2008, care exprima o stare a plasticii banatene. Iar opinia mea este ca aceasta stare este una buna.

Robert Serban
2008

luni, 14 ianuarie 2008

Sasa-Liviu Stoianovici pe simezele Axa Art


Ziua nu este decat absenta noptii.Dar ea foloseste, fara ochelari ros-albastri, imaginatiei care construieste omul: isi infatiseaza hulpavia cuprinderii lucrurilor în sine ca o iluzie a unei calduri pierdute. Ceea ceconteaza, insa, este Crepusculul-miez – pierdere sau castigare a unei antimemorii [ne]vegetative cuprinse în dezmierdarea reveriei caci memoria ca si absenta ei reprezinta o boala. Tratamentul insumeaza Culoare –calda, de aceea violenta, bruta in straturi groase, interpuse, intunecate dar liniştite (cumva într-o plinatate neconsumata a lor) pentru o privire scrutatoare – şi zbuciumul calm al unei explorari interioare prin intergrarea continua a exterioritatii: trecutul nepersonal martor al Cuiva şi necontemporan [carnii], viitorul inciudat de un prezent real, dar artificial, imediatul ca o cale superflua de dobandire a unor propritati… Se produce o reconversie a privirii prin Culoare tapata pe imediatul gandului cugetat. Desigur, vindecarea este departe.Microcosmosuri într-o ambiguitate a unui timp uitat, care spun povesti cu morala intrebatoare,motivele sunt meditatii, suporturile sunt grefe stem, imaginile sunt visul diminetilor reci, palide. Gandesc la faptul ca nu sunt decat realitatea pe care refuzam sa o vedem. Ori aceasta înverşunare în refuz genereaza sanii sterpi din care se hranesc nevrozele comportamentale ale unor respectabile deveniri an[t]onime, fara sex,varsta, caracter, coplesitor de prezente. Aparent, bulboana de culoare este, simtita separat sau în melanj, o iluzie care demasca o alta iluzie. În fapt, este doar realitate!Fie că este vorba despre îngeri muti,nevazuti, cazuti in forma, [auto]pociti, cetateni nevinovati (dar si morti prin uitarea radacinilor), indivizi fatarnici sau nevoiasi intru ei, realitati compuse, decompuse, atavice, molipsitoare, sfinti porno sau dezmat, rani sau carne, Crepusculul cântă în tot: "ceata acopera ochii nostri sau ceea ce vedem?" Reaua cotropire de catre vis si delirul viseului.


Alexandru Iorga

2008

Ioan Mercea pe simezele Axa Art in Iulius Mall (15 ianuarie-15 februrarie 2008)




“Pictorul s-a aratat mereu preocupat de spectacolul naturii, esentialul extras de aici facand ca lucrarile lui Ioan Mercea sa fie înca strabatute de un usor fior romantic. Pentru el, natura înca este loc de buna simtire si de prospetime spre care sa proiecteze simpatie si de la care sa astepte reciprocitate.Esentialul retinut inseamna intentia de a identifica în fiecare element peisagistic, modelul geometric, de parca l-ar avea imprimat în programul genetic. Simplificarea formei favorizeaza sinteza cromatica, admite vivacitatea coloristica si aseaza tonalitatea vie, joviala, într-un pitoresc de bun gust.Cromatica sonora stie sa se ofere armonios si placut. Esentializarea aplicata peisajului avanseaza un impresionism bine conservat într-o grila ulterioara a cubismului analitic. Imagistica se pastreaza în cadrele echilibrate ale picturii romanesti si isi construieste discursul peisagistic avand egala încredere în contururi culoare..."

Ioan Iovan