Această lume în care căutăm însetaţi scopul şi frumuseţea vieţii este o lume mută, închisă calităţilor şi destinului nostru de fiinţe superioare. Trăim o formă de viaţă prinsă în legile dominante ale lumii fizice, adică superficială, atomistă şi necesară.
„Între cer şi pământ” este o pendulare intre concret şi imaginar, între stabilitatea materiei din care ne modelăm, evoluăm, în care ne întoarcem, şi inefabilul unei lumi imaginare, dar posibile. Cerul nu ne aparţine, este o căutare, o viziune a spaţiului în care doar sufletele pot ajunge. Păsările sunt o punte, un mesager fragil către nemărginire. Singurele limite sunt cele impuse de noi; este o aproximare a realităţii prin intuirea irealului, misterului, posibilului, ascuns în spatele său ; durabilul, materialul, revalorificat spiritual, o intensificare a legăturilor cu transcendenţa.
„Între cer şi pământ” este o pendulare intre concret şi imaginar, între stabilitatea materiei din care ne modelăm, evoluăm, în care ne întoarcem, şi inefabilul unei lumi imaginare, dar posibile. Cerul nu ne aparţine, este o căutare, o viziune a spaţiului în care doar sufletele pot ajunge. Păsările sunt o punte, un mesager fragil către nemărginire. Singurele limite sunt cele impuse de noi; este o aproximare a realităţii prin intuirea irealului, misterului, posibilului, ascuns în spatele său ; durabilul, materialul, revalorificat spiritual, o intensificare a legăturilor cu transcendenţa.
Elena Petraniciu
