Tineretea mea a fost incarcata cu jocuri si aventuri. Nu aveam nevoie de prieteni imaginari. Azi eram Winetou sau Old Shuterhand, maine eram Capitanul Nemo sau Rahan. Sub nucul din curte, crescut nesimtit de mare, trageam la sorti cu prietenii mei eroul pe care sa-l imitam, folosindu-ne toata imaginatia si recuzita construita de tatal meu , care ar fi avut mari sanse sa devina un scenograf de success.
Totul era perfect… dar cu timpul am crescut, prietenii si-au vazut de drumul lor, tehnologia a avansat iar telefonul fara fir (devenit intre timp real), ne-a distantat foarte mult.Asa a inceput povestea prietenilor pictati imaginar, sau imaginari pictati. Flori, ciuperci, stelute, fluturi, omuleti razatori, ingeri suparati sau conectati la internet, biciclisti cubanezi traversand oceane de rom cu trabucul dupa ureche, inventeaza jocuri pe panza, fara sa am nici un control asupra lor,(metaforic vorbind), si asta e bine. As putea sa va plictisesc mult pe tema asta, dar noroc cu prietenii mei imaginari, care sunt fascinant de plictisiti, fara nicio problema. DACA COMENTEAZA CEVA, IMI IMAGINEZ ALTII!!!. Aceste lucrari pictate in ultimii 12 ani sunt pentru prietenii mei reali, pe care daca am noroc, ar putea depasi numarul degetelor de la o mana si pentru noii prieteni pe care as putea sa-i am dupa deschiderea expozitiei.
el bus
