EPILOG

Procesul stilistic al artistului Costin Brateanu poate parea o reusita din punct de vedere plastic, de o expresivitate socanta, distincta de cautari ideologice in optiunea carora arta nu este decat un pretext.
Dar expunerea plastica de fata este, de fapt, marturia reconstituirii artistului ca identitate completa prin reasezarea in fiinta a ”coastei omului”, astfel incat costructul sau spiritual sa devina cel al androginului, in detrimentul unei impliniri telurice. Aceasta restaurare prin arta naste o ecuatie dramatica a convulsiilor si contradictiilor interioare unde constantele sunt confundate adesea cu variabilele si invers.
Costin Brateanu redobandeste echilibrul sistemului sau artistic, optand pentru axiomele pozitive ca intr-un laborator alchimic care ghideaza constiinta reala intr-una posibila, metafizica, infinita intru spirit si nemiscare.
Suportul panzei, ca alegere mimetica a nemiscarii nu poate decat sa fie pretutindeni in identitatea artistului, desi dinamica sa umana nu s-ar da ca un epilog decat in termenii unui nou inceput.
Asadar pictorul Costin Brateanu deconstruieste ”gradina placerilor”, o aduce in stadiul mineral pentru ca, mai apoi sa o salveze de materie, prin alta materie, cea rosie, alba si neagra a culorilor. Artistul impietreste lumea pentru a o recupera.
Si cum titlul expozitiei este ”epilogul unei iubiri” avem datoria de a prelua o definitie a iubirii din filosofia alchimica inspre care artistul se indreapta, ce-i drept, prin pictura: ”Iubirea este o filosofie a perfectibilitatii unde fiecare isi cauta partea care-i lipseste pentru viziunea lui despre o lume perfecta”.
Intrebarea este daca artistul o va intui doar prin arta, cautand-o in continuare sau daca a renuntat sa o mai caute pentru a o gasi altfel, uman, intr-o replica mai mult sau mai putin edenica.”


Bianca Predoi

Spatii ale copilariei de Oana Bolog Bleich

Dintre toate tiparele gandirii, spatiul este fara indoiala cel mai organic, cel mai structural spiritului nostru. Toata gandirea noastra este impregnata de spatiu. In termeni spatiali organizam realitatea inconjuratoare si tot in termeni spatiali organizam si "realitatea interioara", "trairile interioare", imaginile inmagazinate de-a lungul vietii, in speta, imaginile create in copilarie.
In seria lucrarilor intitulate "Spatii ale copilariei" am incercat, facand recurs la memorie, sa redau imaginile create de mine in copilarie si sa le organizez un spatiu (cadru) in care ele sa se manifeste.Aceste spatii create sunt spatii ale contemplarii, spatii care confera siguranta si refugiu eului. Semifigurative sau abstracte, realizate in ulei, in tehnici mixte, lucrarile invoca un regim diurn al imaginii, iar atmosfera e de sarbatoreasca asteptare.

Fotografii vernisaj Cristina Daju

Villa Crepuscula de Cristina Daju

„Accelerarea lumii, dinamica fiintarii intr-un prezent al pragmatismului, golesc din ce in ce mai mult lumea de profunzimile ei intemeietoare. Recursul la visare, la reverie este sansa unei regasiri spirituale mai profunde, a unei reconstructii prin memoria afectiva ce opereaza cu simboluri ale subconstientului.
Prin tehnologia digitala reusim sa prindem din urma si sa redam in imagini fantasmele si viziunile starilor crepusculare ce tind spre eludarea terorii timpului spre o regasire a permanentelor proprii unei fiintari spirituale."

Cristina Daju

Ada Zilahi

Vernisaj Lia Popescu

ECOU in Rosu, Galben si Albastru de Lia Popescu

After Hours

Nada Stojici- Douazeci si sapte

O cheie, o taină, o secvenţă de copilărie-adolescenţă-tinereţe pentru fiecare an trecut. O arhivare a vieţii, în teascuri de lemn. E cadoul cu care Nada Stojici îşi aşteaptă invitaţii la propria zi de naştere. În 27 aprilie, anul 2007, la Galeria Axa Art, unde 27 de lucrări povestesc traseul unei vieţi.
La Galeria Axa Art se vor îngrămădi 27 de ani, în tot atâtea lucrări ce „nu vin înspre oameni, ci pleacă dinspre ei” şi pe care pozele de familie, desenele de copil, amintirile de la 14 ani îi vor recupera într-un fel. Nada Stojici propune de fapt, 27 de recapitulări ale propriului destin, fiecare cuprins într-o lucrare şi ascuns de priviri printr-o „uşă” de lemn, ferecată de un lacăt. Iar cheile tuturor stau într-o singură lucrare: cea dintâi.
„Prima lucrare, ce conţine de altfel întâia secvenţă de viaţă, ascunde cheile a celorlalte 26 de lucrări. Cei ce vor veni la vernisajul expoziţiei vor câştiga dreptul de a le deschide şi de a privi în trecutul meu. Poate vor da peste un desen de la trei ani sau de o fotografie cu un melc, pe care am găsit-o la 14 ani. E un melc pe o oglindă cu granule de nisip. Îţi dă impresia unui univers, în care acel melc e o galaxie. Pe spatele fotografiei am scris atunci: stare de melc. Pesemne mă speria viaţa şi nu voiam să ies din cochilie”, spune artista. Chiar şi cheile au o taină a lor: un simbol al spiralelor ataşat, semn că totul e ciclic. „Prima zi din viaţă cu ultima se suprapun undeva”, crede Nada Stojici.

Drop by and tell Nada "Happy Birthday", have a look, have a drink, meet us. We're friendly :)